V(F)iori de Toamna.

    Zi de toamna ingindurata... Rasuflare adinca si miros de aer rece ce trezeste amintirea primei frunze de plop ce isi ia adio prin caderea lina si melodioasa. Fosnetul readuce sentimentul de regret si frica, ca ar putea fi ultima clipa de toamna. Fiori de toamna a vietii de om. 

   Undeva departe se aude un sunet de vioara, de parca ar plinge un copil ce isi cauta infricosat privirea mamei. In aceeasi clipa amintirile dulci revin si aduc fiorul primei lacrimi de prunc. 

   Continui sa pasesc. Cu fiecare pas simt ca cresc. Cu fiecare frunza ce cade stiu ca undeva acolo in indepartarea de timp si asteptare se va naste o alta frunza. Caci pomul ca si omul trece prin toate anotimpurile sale. Din mugure sa ajunga frunza in cadere. 

    Aleea este lunga. Iar zilele sunt mai frumoase si mai senine. Dorul de iarna ma face sa-mi maresc pasul. Iar Dulcea primavara imi trimite semne de speranta si dor de tot ce ma aduce acasa, la pragul mamei mele. 

Cu drag si dor pasesc prin viata. Iar fiecare toamna imi mai aduna cite o frunza din anii mei. Din ele imi fac columba. 

Iata un vers ce imi descrie starea:

Mi-e sufletul toamnă desculţă în ploaie –

poveste-mpletită pe-un petic de foaie,

arcuş de vioară, un cântec de seară –

povară…

Mi-e sufletul toamnă uitată-n cuvinte –

gânduri pitite-n culori ruginite,

murmur de zare lipsit de culoare –

un semn de întrebare…

Mi-e sufletul toamnă, iar eu sunt tăcerea

ce-n sunet de ploaie, îţi cântă durerea.

Mi-e sufletul toamnă, iubire şi viaţă

iar eu sunt un vis, o clipă de gheaţă…

 ( Sursa de pe net)

Nice places... Nice memories...

   This year gives me the chance to visit many places, too far from each other but the same interesting and beautiful. It started by visiting the Holy and Historical places of Israel, continued by touching the horizon of the Black Sea from Ukrain's side and goes with visiting Russia with Lavra- The troitse monastery- that is situated in the small city named Sergey Pasad and The Red Square that is in the center of Moscow.

   For sure, I will have the chance to visit more places. Today, walking down the street in order to find a work agency, I saw the building of the Big and Small Theartre.

                                I will attache few pictures with all these named above places.

The Big Theatre

The Red Square

The Troitse-Lavra- Sergey Pasad

DeSpre MiNe

- Mulți spun că mă cunosc deși uneori eu nu mă cunosc pe mine însămi...
- Sper să ajung să nu mai visez.
- Vreau să învăț să cînt la chitară!

- Nu-mi place să aștept.
- Sunt Scorpion...
- Îmi place să fiu bine informată, deaceea citesc mult.
- Mi-e frică de singurătate și de adîncime.
- Niciodată nu spun Niciodată. Orice și oricînd se poate întîmpla.
- Iubesc copii. Îmi doresc să am mulți copii...
- Scriu versuri. Mai degrabă înșir rînduri cu rimă.
- Iubesc Viața cu tot ce este în ea.

- Sunt născută de ziua mea...

Jerusalem

Sarut femeie miina ta

Sarut, femeie, mana ta
Intotdeauna muncitoare
Atat de mica si de floare,
Sarut, femeie, mana ta.

Ca o aripa ce-a zburat
Si-a obosit neobosita
Sa odihneasca linistite
Ca o aripa ce-a zburat.

Copii dorm in cuibul lor
Nevinovat li-i somnul, mama,
Tot fara griji si fara teama
Copii dorm in cuibul lor.
Si alaturi mana ta aici,
La capatai ca o lumina
Alintatoare si blajina
Si-alaturi mana ta aici.

Sarut, femeie, ochii tai
De lacrima si de scanteie,
De imparate si de saie,
Sarut, femeie, ochii tai.

Sarut, cuminte, vorba ta
Cu limpezime de izvoare
Cu vraja soarele-i rasare,
Sarut, femeie, vorba ta.

Sarut si parul tau frumos,
Imbatator ca o secare,
Cand o-nfioare vant de seara,
Sarut si parul tau frumos.

Si cad, iubito, in genunchi
Si iti sarut piciorul care
De suferinta e si doare
Si cad, iubito, in genunchi.

Sfanta ni-i casa cu focul ei vesnic din vatra,
Sfanta ni-i casa cu pragul ei tare de piatra,
Sfanta ni-i casa din leagan de dor ce coboara,
Sfanta ni-i casa ce creste fecior si fecioara.

Ce faci cind ramin doar aminitiri???

eheheheee ce intrebare... Ascultam o piesa veche de tot, despre viata. Imi plac cintecele mai vechi. Parca au mai mult mesaj. Ginduri, cugetari si amintiri. Unde sa le string pe toate? In Notebookul cel nou sau in filele de suflet?

Imi amintesc cu zimbet amar de naivitatea mea de copil si de visul de adolescent. Clipele din inima mea surid. Muzica rasuna de parca ar fi o zi de sarbatoare. Savoarea primului sarut readuce amintirea primaverii care se cerea sa revina ori de cite ori sufletul este cuprins de teama

si singuratate. Te chem. Te provoc. Astept reactia de raspuns.

Imi aplec capul si ma retrag in singuratatea mea. Inca mai am fire impletite din amintire si vis. Ma plimb pe strazile straine si stiu ca aici nu te pot gasi. Dar caut chipuri care sa iti semene si zimbesc cind te ragasesc in ele.

Ma imbata un miros de cafea. Ma trezesc. Nu mai este vis. O noua zi a inceput. Fie si fara tine, eu continuu sa traiesc si sa iubesc. "Viata-i viata si in viata are dreptul fiecare, la o mare dimineata si la un apus de soare."

Aidoma unui fulg de nea care asteapta sa-si lungeasca zborul, alerg spre visul meu maret de viata si nu accept nici o chemare de a ma intoarce. In zorii zilei de astazi nu am vazut rasarit de soare, doar picaturi de ploaie ce mi-au trezit curiozitatea. Pic, pic, pic.... Oare cite au fost peste noapte?

Vin si plec. Zbor si visez. E frumos, nu? In dialogul meu cu mine insami au rasunat multe intrebari deloc banale. Ce fac si spre ce ma indrept? Raspuns simplu:- Traiesc si visez sa am o viata plina cu de toate. Sunt aceeasi eu, cu realitatea asa cum e. Visez, dar, visele le tin pentru mine. Imi aleg viata intre imaginatie si realitate. Traiesc liber si sunt stapina pe gindurile si deciziile mele. Desi uneori visez cu ochii deschisi stiu ca realitatea e asa cum o construiesc eu.

Am o regula in viata, sa traiesc asa cum stiu eu mai bine, caci viata mi s-a dat fara sa o cer si mi se va lua fara sa fiu intrebata. Viata e plina de surprize, uneri mici alteori prea mari ca sa le putem duce. Un lucru stiu, nu e nimic mai frumos ca viata...

Gandul Matei - Lora