Hmmmm. Ce nostim rasuna vintu. Ce dulce miroase adierea. Ma simt ca ma intorc in timp, acasa, pe bratele mamei moi, unde cindva visam sa zbor departe, acolo unde soarele rasare si visele se implinesc. Eram micuta si naiva, si credeam ca norii sunt moi iar cerul nu poate avea decit culoarea albastra... Ce dulce era sa dorm in bratele mamei si sa visezi ca intr-o zi lucrurile se vor schimba si mica fetita v-a lua drumul sau in viata.
Visam sa merg la liceu. Desi nu mi-a fost usor, am ajuns acolo unde am rivnit sa ajung. Si facultate am facut. Si de lucrat am lucrat. Si suflet am pus in tot ce fac. Iar intr-o zi am realizat ca cutia mea de vise e goala. Nu-mi mai doream nimic. De ce ? Straniu, nu? Nici acum nu inteleg acest lucru. De ce? Cum asa sa ramii fara vise?
Am inteles un singur lucru, ca in viata nu le poti realiza pe toate in acelasi timp. Trebuie sa te inarmezi cu rabdare si curaj, si toate vin la timpul lor. E concluzia mea, desi multa lume spune la fel. Am renuntat la multe lucruri dragi, ca sa merg sa le fac pe altele la fel de dragi. Si stiu ca n-o sa regret pasii facuti. Cum maxima latina spune Per aspera ad astra.
