Articole

                                                                                                       
                                                                     Am descoperit lumea...

    In ziua cind am decis sa-mi iau zborul spre libertate m-am lovit de cruzimea omenirii. Intr-un moment am realizat ca lumea e ca si codrul, cu uscaturi si chiar si cu mlastini tainice. De dupa zimbet se ascunde cruzimea si lipsa de ratiune.
     Ma plimbam pe strada si ma rugam la ingerul meu sa ma ajute sa inteleg de unde vin astea toate. Le-am gasit... Colindau si ele strazile. Strazile intelepciunii mele. Am gasit cheia cu ajutorul Celui de Sus si cu credinta ce o am in suflet.
     Am cotit spre alte strazi. Am descoperit o alta lume, alte culori si alte sunete. Dar toate au o limita ca si strada care are sfirsit. Acum astept trenul care sa-mi deschida usa spre lumea in care reuseam sa visez si sa spun ca inca mai cred ca imbratisarile de strazi aduc la experienta de viata si miscari logice.

                                                         Acum nu mi-e frica sa o iau de la inceput. Stiu ca eu sunt stapina pe toate. Omnia meo, mecum porto!!!  
Vintul imi bate in fata. Ecoul rasuna iar ochii privesc in sus, acolo unde imi zimbeste cineva drag inimii si imi sopteste ca viata e dulce si amar, e negru si alb, e inceput si sfirsit. Dar.... orice nu s-ar intimpla trebuie sa traim fiecare secunda, fiecare clipa, fiecare rasuflare....       


                                                                                              .......


                                                                               Undeva in Colt de Suflet.

    In zori cind inca lumea doarme imi fac o cafea... aroma ei ma imbata... de ce oare are gust amar dar aroma e imbatatoare? - Hmmm , una din tainele vietii nedeslusite inca de omenire. In colt de suflet se aud acorduri de pian. Desi nu stiu sa cint la pian, aud muzica vibrind impletita cu amintiri dulci. Oare ce pot sa mai scriu in rindurile ce urmeaza. Ginduri? Doruri? Idei? Reprosuri? Amintiri? ...
    Ieri imi imaginam cum va fi viata mea la intoarcere. Oare cum? Mii dor de casa, dar straniu e ca mi-e frica sa ma intorc. De parca m-as simti straina de tot ce am avut odata. Cind dorul de casa este insotit de lupta de viata, aceasta din urma de cele mai deseori prevaleaza, si in dansul problemelor rigide, el ramine ascuns acolo in colt si asteapta sa revina atunci cind sufletul o cere.
    Ma asez la umbra viselor mele, si incerc sa-mi descriu linistea. Imi reuseste. Viata m-a invatat sa fiu stapina pe tot ce simt. Cind gindul trece peste simturi nu e chiar asa de usor sa le controlezi. Insa Eul imi directioneaza adresa. Din negrul cetii aduc curcubeul si stiu ca numai in culorii vii poti vedea razele de soare...
    As mai scrie rinduri, dar muzica rasuna mai puternic ca ele. Las sunetul sa patrunda in acel colt de suflet unde lumina nu a putut sa ajunga.


                                                                ............
                              Dor de casa
In cint, in versuri si in rima
Descriu culoarea unui dor.
Sa stiu de unde si cum vine,
Acest launtric crud fior.
    De casa si de maica sfinta,
    De cimp, de rai si de lumina,
    De tata si de toate-mi cinta
    Razletul dor ce ma alina.
De cite ori in al meu vis,
Va vad si va cuprind cu drag.
Parintii mei ce din abis,
M-asteapta chiar si azi in prag.
    Mi-e dor, mi-e greu si tot suspin.
    Si stiu ca drumu-i prea departe.
    Va tot promit ca am sa vin
    In cea din ultima mea carte.
Intr-un tirziu s-ajung acasa,
Sa bat la usa casei mele.
Sa va adun pe toti la masa.
Sa uit d-aceste zile grele.
                                                 19.03.2012 ( proprie)
                                                                                   ............
Gânduri în timp.

    Mi-e teama sa nu ma uite timpul... Din geam se deschide orizontul unei zile în care simt răsuflarea și pofta de viata.

      Dis de dimineață ma trezesc cu graba sa reușesc la servici. Beau cafeaua amara. Îmi pun bonurile de plata în geanta și incerc sa contactez un prieten drag care și el la rândul sau se grăbește pe undeva. Ma grăbesc sa urmăresc știrile de seara, sa vad ce sa întâmplat prin lume în timp ce eu alergam sa reușesc sa împlinesc rutinele. Ma grăbesc spre pat și vreau sa cred ca noaptea va fi destul de lunga incit sa reușesc sa ma și odihnesc.
    Gânduri de viata uneori frumoase, alteori pline de regrete. Doresc sa trăiesc emoții si sentimente, dar uit sa găsesc timp si pentru astea toate. Găsesc scuze pentru orice. "N-am timp!" O sa ma gândesc mâine la astea caci azi sunt supra-obosita. Scarlet O'Hara spunea :"Tomorrow is another day" , dar nu in contextul pe care eu il utilizez. Din contra, e o chemare spre trăire, spre o noua șansă si o noua provocare, ginduri, surprize, îmbrățișări si ... realizări!!!
     Trec pe linga mine insami, si intr-un tirziu spun: "simt ca viata trece pe linga mine... declar competiție cu timpul, caci numai pot opri secundele. Încerc sa ating locurile omenirii descoperite de veci. Trăiesc clipe ce se cer înveșnicite. Descriu lumea in culorile vieții:

Când timpul spune :"Bun rămas!"
Nu plinge, nu e un necaz.
Aduna-n punga ziua buna,
si uita ca tu esti credula.
    Traieste clipa de vecie,
     E lunga calea spre venire.
     E dulce viata de copil.
     Si crede ca vei fi abil.
             De zori, de clipa si de viata,
              Pe ploi, pe soare si pe ceata,
              Sa crezi, sa lupți si sa iubești.
              E scumpa viata ce-o trăiești!!!