2.17.2012

Aidoma unui fulg de nea care asteapta sa-si lungeasca zborul, alerg spre visul meu maret de viata si nu accept nici o chemare de a ma intoarce. In zorii zilei de astazi nu am vazut rasarit de soare, doar picaturi de ploaie ce mi-au trezit curiozitatea. Pic, pic, pic.... Oare cite au fost peste noapte?

Vin si plec. Zbor si visez. E frumos, nu? In dialogul meu cu mine insami au rasunat multe intrebari deloc banale. Ce fac si spre ce ma indrept? Raspuns simplu:- Traiesc si visez sa am o viata plina cu de toate. Sunt aceeasi eu, cu realitatea asa cum e. Visez, dar, visele le tin pentru mine. Imi aleg viata intre imaginatie si realitate. Traiesc liber si sunt stapina pe gindurile si deciziile mele. Desi uneori visez cu ochii deschisi stiu ca realitatea e asa cum o construiesc eu.

Am o regula in viata, sa traiesc asa cum stiu eu mai bine, caci viata mi s-a dat fara sa o cer si mi se va lua fara sa fiu intrebata. Viata e plina de surprize, uneri mici alteori prea mari ca sa le putem duce. Un lucru stiu, nu e nimic mai frumos ca viata...